Cum să (NU) organizezi o lansare de ceva :)

Cred că articolul acesta poate fi util oricărei persoane căreia îi este impus să organizeze o lansare de carte, de prezentare a unei edituri, a unor tablouri cu pinguini roz sau ciorapi de lână croșetați după moda haute-couture de la Paris.

Știu că banii sunt un factor important atunci când ești promotorul/organizatorul unui astfel de eveniment, dar părerea mea e că partea financiară nu e cea decisivă. Nu știu cum să faci cel mai tare eveniment din lume (dac-aș ști, mi-aș face un biznis în domeniu și v-aș scrie din Maldive acum), dar pot să-ți spun câteva lucruri care te vor ajuta să-ți sabotezi munca. (Întrebare din public: Cum, bă Trușcă, cine e atât de idiot să facă asta? În loc de răspuns, vă las pe voi să vedeți dacă ați văzut respectați măcar 2-3 din pașii de mai jos)

Așa că dacă nu ai prea mulți bani, e suficient să urmezi pașii de mai jos. Dacă ai foarte mulți bani, poți organiza periodic un eveniment de mare amploare, repeți pașii de mai jos, până când devine suficient de mic, apoi mai repeți încă o dată.

Promovarea – e suficient pe 2-3 canale de facebook. Nu cumva să dai 30-40 de lei să faci ceva publicitate cu un target precis. Dacă află și vin prea mulți oameni? A, neapărat spune și că „Intrarea liberă în limita locurilor disponibile”. Ne place să ne simțim importanți. Vezi și mai jos.

Siteul de prezentare al promotorului/organizatorului. Fă-l să semene cât mai mult ca un magazin cu piese auto, internauților le place să navigheze printre bujii, planetare și curele de transmisie. Poți să-i faci să se simtă ca la vânătoare de chiulase, chiar și când vinzi cărți sau alte opere de artă.

Locația – trebuie să fie neapărat una cu renume, în centrul târgului, dar dacă are o sală care arată ca un cămin cultural, pe aia trebuie să o iei pentru eveniment. Ne plac sălile vintage, retro, cu alură de sală de clasă din perioada comunistă. Nu cred că s-au schimbat prea multe, oricum.

Cum aranjezi locația? Simplu: o catedră/masă unde stau somitățile și ceva scaune unde stă pulim…, pardon, publicul. Pune cât mai puține scaune. Știi tu, ca atunci când ți se anunță în vizită neamurile, familie de vreo zece persoane, dar tu spui cu regret că ai spațiu doar pentru cinci.

O cunoștință (că prieten devine după ce bem măcar o bere împreună) spunea că evenimentele sunt de 3 feluri: noi cu noi, noi cu voi, noi cu noi dar și pentru voi. Aici este linkul spre articol. (Salut Ștefan, sper că ești bine!). Fii sigur că al tău e de categoria Noi cu noi. Organizatorii sunt cei mai importanți, dă-I dreaq pe proștii ăia care nu au ce face acasă sau pe prin baruri.

Ținând cont de pasul precedent, dacă vezi că vine unul pe care nu-l cunoști (nu e de-al nostru), trebuie neapărat să te uiți urât la el,  mai ales dacă a îndrăznit să intre și să se așeze nepoftit. Păi chiar așa, cine i-a spus să vină? Nu știe cum merge treaba? Îți strică feng-shui-ul cu scaune? Uită-te lung la el, împreună cu ceilalți membri din echipa ta, poate se simte să plece.

Somitățile – ai grijă să fie neapărat profesori universitari sau ceva tartori în domeniu, neapărat cu o atitudine scârbită, care se uită la cei de acolo ca și cum ar trebui să predea fizică nucleară unora care abia au învățat alfabetul. Ne place să ne simțim mici și umili, în mare parte suntem masochiști care de abia așteptăm să ne simțim ca la școală, ca la medic sau ca la coadă la ANAF.

Atitudinea somităților – ne place la nebunie când invitații scot două coli A4 și încep să ne citească din ele. Mai mult, ne place la maxim când ne citesc de genul „Definiție. XXXX este…„. Și dacă unul din invitați vorbește chestii personale la telefon când cel de lângă el recită cu patos de pe foile scoase la imprimantă, deja ne crește interesul ca și cotele apelor Dunării când plouă în Suceava.

Pregătește un slideshow în PowerPoint. Sau mai sigur, pune un elev de clasa a V-a. Nu ne plac prezentările profesioniste, vedem destule la serviciu, la televizor. Cinci slide-uri încărcate cu suficient text să scrii o nuvelă sunt de ajuns să ne stâlcească retina. Știm că arătăm mai sexy cu ochelari de vedere. (mi-a spus mie cineva demult, cred că am ceva afinități pentru ochelariste 😈 )

Adu un fotograf să fotografieze evenimentul. De preferat, unul care pozează pe fiecare participant în parte. Dacă poți să îi pui și un număr de identificare, ar fi ideal. N-ai idee cât ne doream să fim fotografiați ca pentru buletin la o lansare de carte. Poate că unul dintre noi a spus soției că este la amantă, amantei că este la soție, iar el stă ca prostul la un eveniment de artă. Sau poate că și-a mințit șeful că e în faza terminală a unui cancer nasol și a vrut să vadă pe somitatea X.  Simt nevoia să precizez că eu am avut altă scuză, nu una din astea două.

Cam atât mi-a venit în minte acum, dar accept și sfaturi. Sunt sigur că puteți oferi și voi ceva sfaturi pertinente în domeniu.Vă rog să mai adaugați și voi, nu știi când cineva care vrea să-și dea demisia are de organizat vreo lansare de ceva. PS: acest articol nu este un pamflet, ci doar inspirat din realitate.