(nonreclamă) Nebunul Alb (doar dacă ai valoare!)

Pentru că știu că piața cititorilor de literatură din România este la fel de redusă ca numărul de panda care se reproduc în captivitate, m-am gândit între două beri fără alcool că ar trebui să mă adresez și restului de populație care nu a citit niciodată o carte. Știți voi, era un studiu IRES din 2011 potrivit căruia „Peste o treime dintre participanţii la studiu susţin că au citit o carte în ultima lună, 23% au citit o carte în ultima săptămână, iar 12%, în luna curentă. Unul din cinci români însă a citit o carte în urmă cu mai mult de un an, 2% citesc doar cărţi pentru şcoală sau facultate, iar 22% recunosc că nu citesc deloc.” O să mai revin într-un alt articol despre sondajul acesta, acum vreau doar să-mi măresc reach-ul.  

Disclaimer: Dacă ați citit mai multe cărți decât sunt într-un pachet de joc și atunci când sunteți intrebați de cartea preferată nu vă trece prin cap să răspundeți cu „asul de treflă”,  ce urmează mai jos nu este pentru voi. (Hai, citiți și voi, că și-așa nu mă citește nimeni 👿 ). Dacă vă numărați printre cei care nu au citit niciodată, de teamă că o să începeți să aveți gânduri, stați liniștiți, nu e chiar așa de nasol. (De fapt este, dar n-am vrut să v-o spun așa pe față)

Așa că Bă coa…, Boss, săț-i zik io de ke e bine să kumperi cartea me-a, „Nebunul Alb” kiar daț nu o citeșt-i.

Îmi cer scuze anticipat că nu o să mă adresez ție în română simplificată, încă nu sunt fluent în această limbă, dar sper că ai un prieten capabil să te ajute să traduci. Așadar, de ce e bine să cumperi cartea mea? Păi să începem. Ești gata, boss?

1. Să presupunem că îți cumperi un smartphone sau un smart TV de la emag. Ce-or să zică băieții săraci care stau să împacheteze chestiile alea mai inteligente decât tot neamul tău? Îți zic eu: „ia-uite, mama lor de cocalari, nu știu să-și scrie numele fără să sune un prieten, dar își iau TV cât dulapul.” Adaugă și cartea mea pe lângă. O să pari ceva mai intelectual, nimeni nu te mai judecă dacă nu știi cu alfabetul. Te-ai emoționat și tu, de când voiai cartea, ți s-a împlinit un vis, boss. Mi se întâmplă și mie.
2. Apoi boss, ajungi acasă, montezi TV-ul, stai și tu ca un mare barosan ce ești pe fotoliu și vezi pe perete un țânțar sau o muscă. Sau o tarantulă, o iguană, un chupacabra. Sau mai rău, pe nevastă-ta, cu o falcă în cer și cu una-n pământ. Ca în poveștile cu zmei, da tu nu știi din astea. Cu ce să dai după ea? Cu smartphone-ul de treijdemeleoane? Nu boss, e mai ușor cu cartea. Are damage mai mare, nu se dezintegrează, e refolosibilă. Adică poți să dai și azi, și mâine, etc.
3. Vine la tine in vizită unu care a venit din Anglea. Șmecher omu’. Te-ai lăudat că ți-ai luat BMW, ăla și-a luat Audi. Ți-ai luat un Iphone 8, ăla mai barosan și-a luat Iphone X. Ți-ai luat TV cât peretele, ăla și-a luat cât doi pereți. Ai priceput ideea. Tot ce ai tu, el are și mai șmecher. Și te oftici. Dar tot eu te salvez. Scoate cartea. Șah-mat, boss. L-ai făcut praf. Ai carte, ai parte. Ești cult. Nu se aștepta la asta.
4. Pleacă nevastă-ta de acasă și agăți și tu o tipă. Că doar ai valoare, boss! O aduci la tine. Și până pornești tu TV-ul pe manele, ea face o scanare rapidă prin casă și dă cu ochii de „Nebunul Alb”. Te întreabă cu ochii cât cepele ce-i aia. „Carte, fă, ce, nu vezi?” E posibil să fi auzit de Eminescu, Caragiale (ăștia sunt unii care apar pe bani, șefule), dar sigur de Trușcă nu a auzit. (WTF, cine naiba a auzit de el, cred că nici vecinul de la doi nu știe cine e). Inutil să-ți spun că ai impresionat-o la maxxxim și de aici încolo e printessa_tha, boss. (Dai o bere dacă a mers vrăjeala, da?).
5. S-ar putea să vină unii de la televizor pe la tine la sat sau prin cartier. Din ăia care vor să facă mișto că sunteți inculți, că n-ați văzut în viața voastră o carte. Știi emisiunile alea, la care te uiți de pe canapea, spărgând semințe. Ghici cine o să știe să spună un titlu. E ok, dacă nu ghicești din prima. Facem fifty-fifty, nu-i bai. Toată lumea o să vadă cât ești de băiat fin, cu gusturi.
6. Ia-o cu tine când pleci de acasă. Fă rost și de un semn de carte. Nu știi ce-i ăla? Hai s-o luăm simplu. Pune și tu un lanț de haur printre pagini. Mută-l înainte sau înapoi, o dată la două trei zile. Nu-ți spun de ce, asta e temă pentru acasă. Doar ai încredere în mine.
7. E o carte cu unii buni care se luptă cu unii răi. Că ăștia buni au mereu dujmani. Dar ai buni ca tine au valoare și înving mereu. În plus, e cu șah. (jocul ăla cu multe piese pe care le dai la o parte ca să joci table cu băieții). Cică șahul e pentru deștepți.
8. Să-ți dau un pont: Trușcă vrea să mai scrie ceva cărți. Poate o să dea lovitura și o să o ia razna. Așa li se întâmplă ăstora cu multe idei. Ca Michael Jackson ăla. Și după ce dă colțu’, cartea pe care o ai tu va costa ceva bani. O vinzi și-ți iei ditamai TV-ul cu hologramă, model 2050, să dai noroc cu băieții din reclama de la Neumarkt sau să simți mirosul micilor de la Penny la care face reclamă Cabral.

Sper că te-am convins. Dacă nu, consideră asta un pamflet. Dacă nu știi ce e ăla, nu-i problemă, poți să mă înjuri pe blog. Mai fac și eu ceva trafic, poate mai aude lumea de mine.