Facultate – ce, unde și mai ales, de ce?

        Salutare, viitor student! În primul rând, vreau să te felicit că ai reușit să treci de primul examen din viața ta. Unii îl numesc „examen al maturității”, dar să fim serioși. Nu e ca și cum imediat după ce vezi nota afișată la poarta liceului sau pe internet o să ai brusc o revelație și o să devii matur și responsabil mai repede decât ai prepara o cafea instant. După ce ai trecut de primul tău hop serios, mai ai un singur pas până la vacanță. Poate prima ta decizie importantă. Ce vrei să faci mai departe. Adică, exact ce te intreabă toți prietenii de familie ai părinților, colegii tăi, rudele de la țară, etc. Ce faci mai departe, unde te duci la facultate?

        Știu că nu e o hotărâre ușoară, sunt multe lucruri de care trebuie să ții cont. Din experiența mea până acum, am văzut că tinerii aleg o facultate din următoarele motive: 1) că așa cred părinții că  e mai bine, că au văzut la TV sau le-a spus lor cineva. 2) că părinții, bunicii, străbunicii și toți strămoșii pe care i-ați găsit în arborele genealogic (să nu dea dracu’ să spuneți „arbore ginecologic”, da? 😈 ) au făcut facultatea respectivă, au lucrat în domeniul respectiv și doar nu vreți să fiți voi oaia neagră a familiei  3) că acolo se duc toți prietenii voștri  4) că e la modă acum facultatea respectivă   5) că ați auzit că se iau ușor examenele  6) că e ceea ce ați visat de când erați mici  7) că acolo s-a intrat mai ușor  8) că ați realizat că în urma facultății respective o să vă puteți găsi un loc de muncă decent și cu ușurință.  9) că e aproape de casă

        Nu am să spun care sunt variantele câștigătoare ci o să-ți dau câteva exemple și sfaturi.  În urmă cu ceva ani, luasem taxi-ul din gară până la cămin (nu în București, stați liniștiți!). Taximetristul se uitase la mine cam la fel cum se uitase Tăriceanu la proștii de la coada la permise: „Student?” „Da”, am răspuns cu jumătate de gură. „Aham, ce facultate?”. „Păi Facultatea X”. S-a uitat la mine  de parcă i-am spus că am venit nevaccinat dintr-o țară africană și mi-a trântit-o cu superioritate: „Ce dracu’ faceți cu facultățile, eu am trei deja și lucrez aci”. M-am uitat la el ca la un guru al taximetriștilor și l-am întrebat ce a absolvit. „Mecanică, Horticultură și Educație fizică”. Am tăcut, căzut pe gânduri și când am coborât l-am întrebat dacă vrea să mai facă încă una. După ani de zile, am revăzut o domnișoară, cunoștință de familie. Ultimul an la Master la Finanțe-Bănci. Povestea oripilată cum fusese în primul ei internship de câteva săptămâni la o bancă. Își dăduse seama că nu era ceea ce voia să facă. Dar era cool, toate prietenele ei erau la Finanțe-Bănci, suna bine când o întreba cineva ce studiază. Păcat că i-a luat cinci ani să-și dea seama. S-a apucat de altă facultate. Sau mai știu pe cineva care a făcut Științe Politice că a aflat de pe pliant că poți să ajungi funcționar public sau consilier. Adică fix ca unul care are 8 clase și a slugărit cum se cuvine un politician pupător de moaște și donator de găleți, sticle de ulei și făină. Aș mai avea câteva exemple, dar aleg să mă opresc.

        Bănuiesc că v-ați uitat la broșurile de admitere ale facultăților. M-am uitat și eu la vreo 2-3 mari universități, așa de curios. Iată ce am găsit la o Facultate de Economie și Administrarea Afacerilor. Cică posibilități de angajare în următoarele profesii: consultant proiecte europene, asistent manager, antreprenor, analist de piață, agent de vânzări, agent de turism, broker, analist programator, proiectant de site-uri web, atașat diplomatic, expert statistician, agent consular. Nu sunt toate profesiile afișate în broșură, am enumerat câteva care mi s-au părut mie un pic deplasate.  Cel puțin jumătate din cele afișate aici le poți face urmând un curs de calificare sau cum se mai numesc acum. Serios, chiar trebuie să stai 3 ani în facultate ca să faci site-uri web? Și stai liniștit că nu te învață la facultate ceva ce nu poți învăța singur în domeniul ăsta. Sunt cursuri, tutoriale, internship-uri. Și poți fi casier la Kaufland și fără masterat, cred. Iată unde te poți angaja după ce termini o Facultate de Științe Sociale, potrivit broșurii: primării, organizații non guvernamentale, cabinete individuale, jurnalism, proiecte europene, consiliere filosofică, consiliere vocațională, unități militare, poliție, jandarmerie. Multă baftă!

        Și eu am trecut prin aceleași dileme ca și voi. Însă în acel moment nu aveam altă sursă de informare decât pliantele facultăților și vreo două-trei persoane care trecuseră prin acest proces (sunt de fel cam antisocial, știu 🙄 ).  Voi însă aveți posibilitatea să vă documentați mai mult. Există internet, site-uri și forum-uri unde puteți cere sfaturi. Nu spune nimeni că o să primiți cele mai pertinente opinii, dar dacă vedeți câteva zeci de păreri care spun cam același lucru, o să vă dea de gândit. Puteți intra chiar pe site-urile de job-uri, gen Ejobs și altele și uitați-vă ce locuri de muncă sunt disponibile. V-ar putea scuti să pierdeți câțiva ani într-o facultate, plus bani, nervi ca să vedeți că nu are nimeni nevoie de așa ceva. Cereți sfaturi unor persoane care au terminat facultățile de curând și acum lucrează. Cât de ușor și-au găsit loc de muncă?  Lucrează în domeniul în care au absolvit? Cât din ce au învățat în facultate aplică acum? Care este nivelul salarial? Cât poate crește? Cum crede că o să fie locul lui de muncă peste 5 ani? Cred că asta te-ar ajuta mai mult decât să vezi afișat undeva că poți lucra ca tăietor de bilete sau agent de vânzări.

        Poți să te duci să discuți și cu ceva oameni din facultăți. O să ai surpriza ca unii să-ți răspundă mai sincer decât te aștepți. Știu un profesor universitar de la o facultate de economie care chiar spunea că în sectorul bancar tendința e să se digitalizeze și automatizeze procesele, în așa fel încât să nu fie nevoie de foarte mulți angajați. Cost reduction. Sfătuia lumea să aleagă alte secții, deși el preda chiar și la specializarea de Finanțe-Bănci. Întreabă-i dacă au programe de mobilitate (gen burse Erasmus, Socrate, alte schimburi de experiență). Întreabă-i dacă au parteneriate pentru internshipuri cu mediul privat. Chiar dacă vezi că pe broșură scrie asta. În urmă cu mulți ani, am văzut o chestie dubioasă, în care în oferta de studiu scria clar posibilități de angajare la firmele X, Y, Z, în condițiile în care acea instituție nu avea nici un contract cu acele firme, ci doar faptul că o parte din absolvenți se angajaseră acolo. Același merit pe care îl are o femeie de serviciu la creșterea producției unei fabrici de motoare, aș zice eu.

        Alte întrebări pentru tine. Dacă locuiești în alt oraș decât cel în care vei merge la facultate, ce ai de gând după? Rămâi acolo sau te întorci acasă?  Majoritatea persoanelor pe care le cunosc au rămas în orașele de studiu sau au plecat în altele mai mari. Puțini s-au întors în micile orășele de provincie. Din păcate acolo oferta de locuri de muncă e destul de redusă. Nu prea e relevantă facultatea pe care o s-o urmezi ci pe cine știu părinții tăi. O să vezi că cea mai mare parte a posturilor disponibile sunt pentru copiii avocatului X, ai marelui șef Y, al doamnei Z de la primărie. Sună cinic, nu? Ei bine, am crescut într-un asemenea orășel, unde cele mai mari oportunități sunt la vreun supermarket sau agent de vânzări la o reprezentanță a unei companii de telefonie mobilă. Ai de gând să pleci în străinătate după absolvire? De ce nu ai încerca să faci asta în timpul facultății, cu un program de studii?

        Întrebări peste întrebări. Cred că te-am zăpăcit. Îmi cer scuze pentru asta. Hai să-ți dau și câteva sfaturi. Mi-ar fi plăcut să mi le dea și mie cineva. Am ajuns la ele pe drumul cel lung. Și cu ceva noroc, recunosc.

        Cei care spun că facultatea în ziua de azi nu te ajută prea mult, au dreptate. O să dai de tot felul de oameni, o să constați din primul an că  unele materii nu au nimic în comun cu realitatea, la altele oricât te-ai da de ceasul morții, nu o să înțelegi cum le poți aplica practic. Da, nu te ajută prea mult, asta a fost concluzia mea. DAR dacă nu ai diploma de licență, cam toți angajatorii vor ignora CV-ul tău. Pe scurt, ca în Harap-Alb, rău cu rău, dar mai rău e fără rău.

        Nu te duce la o facultate despre care știi că e ușoară. Că dacă ai auzit tu, au auzit și alte câteva mii. Și probabil e plină piața de asemenea absolvenți. Nu o să rămăi cu nimic din ea. OK, o să zici că la una grea îți tocești nervii pentru nimic. Poate că ai dreptate. Dar privește așa: e un antrenament pentru ceea ce urmează. Crezi că șefii sau colegii la serviciu or să se poarte cu tine frumos și cu mânuși, de parcă ai fi un ou Faberge? They don’t do such things, trust me….

        Fii open minded. Dacă ai făcut o anumită facultate, să nu te limitezi la o anumită categorie de joburi. Să-ți dau un exemplu. Acum ceva ani, la compania la care lucram atunci, țineam niște interviuri pentru ceva internshipuri. Cei cu care vorbeam, masteranzi la Automatică și Calculatoare, erau băieți deștepți (știți că se spune că fetele de la automatică sunt băieți de treabă, da?).  Nu auziseră de tehnologiile și sistemele noastre și nici nu voiau să audă.  Ei știau că vor să facă programare Java, C# și încă unul sau două limbaje pe care le studiaseră în facultate. Nu a fost chip să discutăm cu ei.

        Învață bine cel puțin o limbă străină. Engleza e un must-have (scuze pentru englezisme, știu că vor comenta unii). Încearcă să înveți germana. Știai că e cea mai vorbită limbă în Europa? O să ai acces la o piață de locuri de muncă fără prea mare concurență. Mie mi-e ciudă că nu o știu. Dacă ești la o facultate de limbi străine, încearcă o limbă nu foarte populară. Gen limbi nordice, japoneză, chineză, etc. Nu știu ce să spun de rusă, dacă vin peste noi, e bine să le spunem „Have mercy!” în limba natală, dar mai mult nu mă pronunț.

        Încearcă ceva programe de studii sau muncă peste graniță. Gen Erasmus, Socrate, chiar Work and Travel. E o experiență care o să te schimbe, crede-mă. Ai ocazia să înveți lucruri pe care nu le-ai fi învățat la tine la facultate, să cunoști mentalități și culturi noi.

        Înscrie-te în organizații studențești, ONG-uri, fă proiecte, voluntariat. Pândește ca un vultur când apar internship-uri la vreo companie renumită, fie ele plătite sau neplătite. Multe sunt plătite acum. Chiar dacă o să lipsești la ceva ore, o să mai aduni poate și o restanță. Nu-i capăt de lume. Dar crede-mă că pentru o persoana de la Resurse Umane o să dea mai bine pe CV un internship la o ditamai multinațională decât nota 8 la „Mecanica fluidelor”  sau „Matematici speciale”.

        Dacă nu ai norocul unei familii cu suficiente posibilități să te întrețină la studiu în alt oraș, încearcă să lupți cu mirajul unui venit propriu prea devreme. Înțeleg că ai nevoie de bani, dar tocmai din acest motiv caută ceva de lucru în domeniu ( dar o să găsești cel mult internship, băiat bun la toate sau purtătoare de agenda a vreunui șef). Însă dacă alegi orice alt loc de muncă, ai grijă. S-ar putea să ajungi să rămâi acolo. Am cunoscut un tip care voia să fie independent, s-a angajat ca ospătar full time, apoi nu a mai dat pe la ore, după doi ani a renunțat la facultate.

        Sper ca sfaturile astea să te ajute. Nu am nimic cu nici o meserie, atâta timp cât e făcută cum trebuie. Intenția mea nu a fost să jignesc studenții sau absolvenții anumitor facultăți. Chiar dacă sunt de părere că unele sunt doar fabrici de diplome și de idioți, nu voi da nume. Nici nu o să spun nimic despre cele particulare. Nu uita să te și distrezi, că după ce te angajezi o să fie diferit. Fă-ți prieteni, fugi la mare sau la munte în week-end-uri. Profită de reducerile pentru studenți la diferite evenimente. Nu uita că „dacă n-ai restanță, n-ai prestanță! ”

        Ca să nu vă întrebați degeaba cine e Trușcă și de ce-și permite el să dea sfaturi: Am crescut într-un orășel de provincie care probabil o să moară de tot după ce se închid ultimele mine. Am făcut Facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică, apoi un master la altă facultate într-un oraș centru universitar. Am lucrat încă din ultimul an de studii si cam un an de zile nu-mi ajungeau banii de la o lună la alta. Părinții îmi tot spuneau să nu plec de la firma de cartier unde lucram, că e bine că am un serviciu, chit că pe la sfârșitul lunii aproape că făceam fotosinteza de foame. Am riscat și nu regret. Lucrez de peste 10 ani în ceva multinaționale, am participat la interviuri de angajare de ambele părți ale mesei.  Nu spun că aici e Raiul pe Pământ, nu am cum. Sunt și aici o grămadă de… Singurul lucru care îmi lipsește acum este timpul.

 Imagine preluată de pe https://careersandplacements.wordpress.com/