Părerea mea: Monștri – Simon Sebag Montefiore

        Simon Sebag Montefiore este un reputat istoric britanic, om de televiziune și scriitor, ale cărui cărți au fost publicate în 48 de limbi. Printre lucrările sale de succes se numără „Ecaterina cea Mare și Potemkin”, „Ierusalim – Bibliografia unui oraș”, „Stalin: Cartea Țarului Roșu”, „Romanovii”, „Eroi: cei mai de seamă bărbați și femei din istorie”.

        „Monștri. Cele mai malefice personalități istorice de la Nero la Osama bin Laden”, volum pereche al lucrării „Eroi: cei mai de seamă bărbați și femei din istorie” este o cronică a celor mai detestabile o sută de personaje ale lumii, prezentate cronologic, din vremurile biblice până în zilele noastre în care întâlnim despoți însetați de sânge, criminali în serie, conducători de stat sau militari. Dedicată victimelor acestor monștri, cartea ne aduce aminte că răul se poate transforma uneori în banalitate. Aflând mai multe despre aceste personaje malefice și crimele lor, putem evita greșelile trecutului.

        Așa cum mărturisește autorul, selecția monștrilor este pur și simplu subiectivă. La unii dintre ei, ca de exemplu Caligula, Ivan cel Groaznic, Hitler, Stalin, Mao, prezența lor în acest compendiu este normală. Alții, se situează undeva la mijloc, căci este evident că ceea ce poate fi un erou pentru unii, se dovedește a fi un monstru pentru ceilalți.

        Acum, cred că mi-ar fi foarte greu să-i menționez pe toți cei nominalizați în această carte. De unii știam, de alții auzisem cât de cât, unii îmi erau total necunoscuți, și consider că citind această lucrare mă simt mai bogat din punct de vedere cultural. (mda, sună cam aiurea).

        Sunt convins că toți ați auzit de Nero, împăratul care „cânta la harpă în timp pe Roma ardea”, de cruzimea lui Domițian, de orgiile lui Caligula sau de faptul că și-a numit calul consul (sunt convins că ar fi fost mai bun decât unii dintre politicienii noștri, dar asta e o altă poveste), poate și de Commodus (din filmul „Gladiatorul”, cel cu care  se luptă Russel Crowe), care încercase să schimbe numele Romei în Colonia Commodiana. Toți acești conducători au dovedit o prea multă iubire de sine, ajungând să se considere zei, sau crezând că merg pe urmele unor alți conducători de legendă.

        O să aleg câțiva despre care eu nu știam, poate vă sunt utile și vouă informațiile:

        Vasile al II-lea, împărat al Imperiului Bizantin, omorâtorul de bulgari. După o serie de înfrângeri în fața dușmanului său de moarte, țarul Samuil al Bulgariei, îi dă acestuia lovitura decisivă în anul 1014. Vasile a aliniat prizonierii și a pus să li se scoată ochii. Ca un gest macabru, a lăsat fiecărui al o sutălea om un ochi, astfel încât nefericiții soldați să poată găsi drumul spre casă. Aproximativ 15.000 de oameni răniți, orbi și îngroziți au plecat în coloane spre casele lor (oare de aici s-o fi inspirat Pieter Brugel cel Batran când a pictat „Orbi conduși de orbi” în 1598?). Se pare că în Bizanț metoda preferată pentru descalificarea unui pretendent la tron era scoaterea ochilor și mutilarea, pe când pentru uciderea prinților fără vărsare de sânge regal se folosea strangularea. Frumoase vremuri, nu?

        Shaka, întemeietorul Imperiului Zulu și creatorul națiunii zuluse, geniu militar, tiran autodistructiv, crud, răzbunător, paranoic și vicios. În lupta sa pentru Africa, în operațiunea „Mfecane” (zdrobire) au murit aproximativ două milioane de oameni. Când mama sa a murit în anul 1827, a dorit să transmită și altora durerea pe care a resimțit-o, așa că în prima fază a acestui proces de „jelire” în public au fost măcelăriți aproape 7000 de zuluși. Au fost ucise femei însărcinate, copii, chiar și vite. Violențele s-au încheiat în 1828, când Shaka a fost asasinat de frații vitregi și îngropat fără nici o ceremonie într-un puț.

        Leopold al II-lea, regele Belgiei, întemeietorul statului Congo, care și-a format un imperiu personal uriaș, exploatând și ucigând milioane de oameni. În acea perioadă centrul Africii a fost numit „Inima întunericului”. O armată de mercenari renumită prin cruzime, cu peste 20.000 de infanteriști de origine africană, condusă de ofițeri europeni avea misiunea de a colecta „taxa pe cauciuc”, prin muncă forțată: prindeau femeile și copiii din sate și nu îi eliberau ecât după ce bărbații aduceau din junglă cantitatea cerută de cauciuc. Pentru a nu face risipă de gloanțe, mercenarilor li se cerea să justifice fiecare cartuș aducând mâna dreaptă a fiecărei victime. Așa că soldații Forței Publice au tăiat mâna dreaptă a mii de congolezi nevinovați, fie că erau vii sau morți. În timp ce aproximativ 10 milioane de oameni au murit uciși sau torturați de mercenari sau de foame, regele Leopold poza în fața Europei  ca un conducător umanitar, filantrop, dornic să elibereze Africa de negustorii de sclavi arabi.

      Lothar von Trotha, veteran al Războaielor Franco-Prusac și Austro-Prusac, cel care a emis unul din primele ordine de genocid. Sub comanda sa, tribul Herero din Namibia de azi a fost exterminat în proporție de 90%. De asemenea, a emis și un decret de exterminare a tribului Nama în urma căruia au fost uciși 10.000 de oameni și alți 90.000 au ajuns în lagăre de concentrare. Mai mulți etnici herero a devenit subiecte de experimente medicale efectuate de geneticianul Eugene Fischer, care sugera presupusa inferioritate a africanilor. Lucrarea sa  a stimulat ulterior ideile lui Adolf Hitler, care a citit cartea în anul 1923, câdn era în închisoare.

        Aș putea continua această înșiruire de „personalități” cu alți monștri, însă vă las să-i descoperiți voi. Apreciez efortul de documentare al autorului și informațiile găsite în această carte, însă mi-a rămas un gust amar datorită faptului că unii dintre acești ucigași prezentați aici au dus o viața lungă și îndestulătoare. Unii dintre ei trăiesc în libertate și astăzi, în condiții de lux. Sper ca victimele lor să-și găsească dreptatea, iar noi ceilalți să nu mai tratăm cu superficialitate ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

        Citiți această carte, citiți și altele despre partea urâtă a lumii și încercați să fiți cât mai buni.

        Take care!