Cartea Haosului – Lucian Dragoș Bogdan

       Pe Lucian Dragoș Bogdan l-am întâlnit la Final Frontier 2018, dar îi urmăream site-ul de ceva mai mult timp și auzisem numai lucruri bune despre el prin cotloanele internetului. Așa că asta m-a făcut curios să vreau să citesc și ce scrie el.  Am început cu „Cartea Haosului”, un roman Young Adult (da, sigur, unii din voi poate vor comenta că ei nu citesc YA, dar nu pot să mulțumesc pe toată lumea 😈 ) care, din câte am înțeles din „Cuvântul autorului”, a fost scrisă în urma unei promisiuni făcută fiicei. De ce am ales această carte din toate (și nu sunt puține!) cărțile publicate de acest autor? Simplu, dintr-o slăbiciune: acțiunea se desfășoară în unul din orașele mele preferate. Sighișoara.

     Încă din primul capitol m-a atras modul în care este scrisă povestea, mă gândeam că mi-ar fi plăcut tare mult să o citesc cu vreo douăzeci de ani în urmă. Începe cu un ritual efectuat în miez de noapte în Turnul Măcelarilor, care din păcate, nu iese așa cum și-ar fi dorit protagonista. Și care declanșează haosul. Avem de a face cu „tradiționala” gașcă de fete din liceu, nu lipsește nici băiatul popular, afemeiat care se joacă de-a jurnalistul de investigație și își bagă nasul peste tot, întâlnim un cuplu (profesional, nu vă gândiți la prostii) ca din filmele americane format dintr-un detectiv gen Colombo și o colega mai tânără, dornică de afirmare. Mai găsim un avocat care speră să ajungă primar și închide ochii atunci cât trebuie pentru prețul corect și ceva crime suspecte, aparent fără nici o legătură între ele, dar și un caiet cu desene de creaturi ciudate. Cam atât cu partea lumească, până aici ar fi putut fi un roman polițist cel puțin interesant.

     Daaar, să nu uităm partea mea preferată.

     Îl avem pe Contele Dracula, în versiunea lui Bram Stocker, un aristocrat nobil care încearcă să se înconjoare de artiști și ascultă „Clair de Lune” a lui Debussy, „Moonlight Sonata” lui Beethoven sau Rahmaninov. Mi s-a părut demențială scena când poeta Mony își prezintă poezia: „Mi-ai mânjit viața/ Cu minciunile tale/ Mi-ai feliat inima/ Ai prăjit-o în propriu-i sânge/ Și te-ai ghiftuit cu ea în fiecare seară/ În timp ce eu vărsam lacrimi otrăvite/ Ca o curvă proastă și ieftină/ Cumpărată din talcioc/ Dar am tăcut/ Ca să-ți fiu pe plac/ Și mi-am șters mucii/ Ca să mă vezi tot frumoasă”. Cred că vă imaginați că Dracula nu a fost deloc impresionat. Voi cum ați fi reacționat la o asemenea capodoperă?

     Și oare cine se aliază cu vampirul pentru pregătirea bătăliei cu Câinii Iadului? Din haosul stârnit de acel ritual apare Sânziana, Regina Ielelor, care trebuie să-și găsească adepte și încearcă să învețe de la țiganca Isidora tainele internetului, realizând că poate subjuga mult mai mulți bărbați folosind rețelele sociale. Uite că e bună tehnologia, chiar și pentru cei demodați și nemuritori.

     Mai apar ca personaje Lupul – Singuratic, un tip care vine dintr-un viitor fără resurse, încântat peste măsură de fast-food-urile vremurilor noastre, Patricia – o fată-cyborg din viitor al cărei rol era satisfacerea dorințelor sexuale ( 😈 ), un faun (ființă mitologică sub forma unui bărbat cu coarne și picioare de țap. Dacă nu vă puteți imagina unul, îl vedeți prin  filmele „Labirintul lui Pan” sau „Cronicile din Narnia”)

      Și să nu uităm dușmanul de moarte al Contelui Dracula, Câinele Iadului, care de fapt este un vârcolac. Ca în seria „Underworld” (mi-au plăcut la nebunie filmele). Ce m-a nemulțumit aici, am înțeles că Regina Ielelor și Vârcolacul aveau ceva de împărțit. Lucian, poți să ne luminezi un pic? Mi-a plăcut modul în care vorbea Câinele Iadului, cred că dacă nu era atât de pornit pe răzbunare și ar fi vrut să bem o bere, l-aș fi ascultat o noapte întreagă.  😀

      M-am străduit din greu să nu spun ceva despre poveste, vreau să vă las plăcerea de a o descoperi singuri.  M-a ținut cu sufletul la gură până la sfârșit. Aș fi vrut să fie mai întinsă, mi-aș fi dorit să văd unele personaje implicate mai mult, în special pe iele și pe Lupul-Singuratic 🙂 . Chiar mi-a părut rău că am terminat cartea, personajele inspirate din folclor meritau câteva zeci de pagini în plus.

Câteva citate care mi-au plăcut:

„Știi ce ne deosebește pe noi, Conte? Eu nu mă tem. Nu mă agăț cu disperare de viață. Dacă o fi să pierim din nou și să redevin o simplă închipuire de fum pentru o mie de ani, fie! Cel puțin, voi ști că n-am vândut sufletul unei surori pentru o piatră.”

„…mâinile puternice ale Contelui o țintuiră de fotoliu. Zbaterea ei încetă destul de repede. Pleoapele acoperiră ochii încețoșați, iar strigătul i se stinse. Rămase moale în îmbrățișarea mortală a vampirului. Acesta îți ridică fața însângerată și-l privi cu ochi fioroși pe regizor.

        — Nici acum nu e impresionant, domnule Culcer?”

      Cartea o găsiți pe site-ul editurii Tritonic. Dacă vă plac romanele YoungAdult sunt convins că o să fie pe gustul vostru. Eu am de gând să mai citesc și alte cărți ale lui Lucian Dragoș Bogdan. Îmi place stilul lui, cum creează metaforele, cum dozează suspansul. Sincer, mi se pare că scrie mult mai bine decât unii autori străini publicați pe la noi, care au beneficiat de mai multă promovare. Multă baftă în continuare și cât mai multe cărți!

      PS: de pe 27 pe 29 iulie se desfășoară Festivalul Sighișoara Medievală. Dacă nu plouă și sunteți prin zonă pe 28-29 iulie, dați un semn, poate ne vedem acolo. Sper ca prin Daneș să nu mă împiedic de avocatul din carte și nici de Conte prin Castelul Bethlen.