Ce scriu și de ce scriu ceea ce scriu?

Dacă în primul articol m-am chinuit cu greu să prind curaj să vă salut (fără băutură e mai greu, recunosc! 🙂 ), m-am gândit că ar fi corect să vă spun câte ceva despre mine, despre ce scriu și mai ales de ce. Adică alte lucruri pe care nu le puteți vedea pe profilul de facebook sau pe la știrile de la ora 5.
M-am gândit să fac asta sub forma unui Q&A, cu întrebări pe care le-am primit de-a lungul timpului. Pe cuvânt de pionier că nici una nu e inventată 

Q: De ce scrii chestiile astea? Știi că religia e un subiect tabu.Vrei să ți-o iei?
A: Întrebarea asta am primit-o de la mai multă lume. Majoritatea au fost destul de open-minded sau au dat impresia 🙂 că au înțeles. Scriu fantasy și mă inspir destul de mult din religie. Uneori reinterpretez mituri. Nu am pretenția precum alții că ceea ce spun eu e adevăr. (Ok, să vedem cât hate îmi iau de aici). Da, e un subiect tabu. Însă nu e singurul. Mă aștept să fiu înjurat, să creez controverse la un moment dat. Dar dacă nu scoatem capul din cutie e mai bine? Parcă unul din sfaturile din Biblie era să ne iubim aproapele. Aștept să văd izvorul de iubire creștinească revărsându-se peste mine. De ce mă inspir din religie? Pentru că atunci când am fost mic, în urma unui eveniment nefericit, ai mei și-au găsit refugiul în ea. Citeam Biblia și o grămadă de cărți religioase, mă duceam la slujbă în fiecare duminică, inclusiv și la bisericile altor confesiuni. Apoi, în clasa a VIII-a, am avut parte de un profesor de religie, un adevarat fanatic ortodox, care ne spunea ca atunci când vede un „sectar” îl scuipă, își bate joc de el. Chiar m-a jignit că i-am spus că am comparat o Biblie ortodoxă cu una primită de la adventiști. Sper că ăsta nu mai predă sau măcar nu are vreo parohie pe undeva. Apoi auzisem de la colegii din cealaltă școală că aveau un profesor de religie care lăsa mai mulți corigenți decât la matematică. Poate că sunt defulări ale copilului de odinioară.

Q: De ce scrii? Că doar nu poți trăi din asta în Romania.
A: Dacă aș trăi din cărți, probabil acum aș fi tras ca prin inel, aș avea suficienți bani pentru toată viața mea. Dacă mă calcă vreo mașină mâine. Straniu, majoritatea celor care m-au întrebat asta, erau pasionați de fotbal. Frumoasă sincronicitate. 🙂 Pe unii i-am întrebat de ce joacă fotbal săptămânal, că oricum nu au cum să ajungă să joace la Real Madrid. Un răspuns mai clar o să vă dau în alt articol.

Q: Ești preot?
A: O doamnă care a citit „Nebunul Alb” în urmă cu aproape doi ani mi-a pus această întrebare. Cred că și-a dat seama că am citit cartea aia groasă pe care toți românii o au pe vreun raft, dar mulți dintre ei nu au deschis-o niciodată. Că doar ei cred și nu cercetează, nu? (by the way, nicăieri în ceaslovul ăla nu găsești chestia asta 🙂 ) Nu, nu sunt preot. Mi-am dorit în copilărie asta. Și să fiu pilot, soldat, doctor, lăutar. (am crescut la țară într-o vreme când lumea nu voia să se facă fotbalist sau Gigi Becali, ce să fac?). Mi-am dat seama că sunt complet afon și falimentam biserica, așa că am renunțat. Deși după playbackul pe care l-am văzut în noaptea de înviere, cred că aveam totuși o șansă.

Q: Băi Truscă, tu ești ateu?
A: Să zicem că respect cea mai mare parte din cele 10 porunci. Ca toată lumea, am o nedumerire cu aia cu „să nu preacurvești” sau „să nu prea curvești”, nu mai știu care e forma corectă 🙂 . Cât e limita standard? Însă refuz să cred că fac parte din the chosen ones doar pentru că m-am născut în spațiul carpato-danubiano-pontic, iar miliardele alea de chinezi, indieni, americani, eschimoși și pinguini o să ardă la proțap pentru că s-au născut de partea greșită a Dunării. Și nici cu pupatul fosilelor moaștelor nu sunt de acord, dar cât timp nu mă forțează cineva să fac asta, nu am nici un drept să mă amestec în decizia și credințele oamenilor. ATÂT CÂT CEILALȚI NU ÎMI IMPUN credințele lor.

Q: Domnu’ Trușcă, băiatu’ matale e satanist?
A: Întrebarea asta a fost pentru tata, de la un nene care îmi renova apartamentul. Indicii erau la tot pasul: tapet alb cu flori negre, lustra albă cu inserții negre, mobilier wenge (asta îmi place cum sună, recunosc). Și ca bonus, Ghiri, pisica mea neagră, supraponderală. Tata nu a știut ce să răspundă, m-a întrebat pe mine. 🙂

În altă ordine de idei, sunt un om ca oricare. Cred. Sper. Faptul că scriu anumite lucruri, că în poveștile mele mor oameni cu duiumul nu înseamnă că sunt un ateu, satanist, psihopat sau mai știu eu ce ce specimen. E la fel ca aia cu „să faci ce spune, nu ce face popa”, dar pe invers. Am văzut că în câteva din recenzii la Nebunul Alb, se face referire la Dumnezeu și Isus, deși eu nu am pomenit asemenea nume 🙂 . Luați-o ca pe oricare altă „poveste” a creației. E doar încerc să creez lumi fantastice sau să aduc puțină visare într-o lume în care avem nevoie și de asta.