Dragă lipitor de afișe, câteva sfaturi pentru tine

Dragă tinere lipitor de afișe,

        Mă adresez ție, că tu ești „viitorul”  dar și omul de bază al partidului. Tu, ăla care ești scos de șefii ai mari să lipești afișe, să bați satele, comunele, scările blocurilor, mai ceva ca Martorii lui Iehova, să spui cât de minunat e partidul tău și cum mărește el pensii, salarii, întoarce oamenii acasă, dezleagă cununii și scapă de argintul viu, sau cât de perfizi sunt ăia de la concurență.  Nu știu de ce te-ai înhămat la munca asta. Poate din convingere? Sau poate te-ai gândit că dacă tot nu te pricepi la nimic, o să reușești să te căpătuiești și tu, ca alții. Că dacă Udrea, Dragnea și alți sculeri-matrițeri, bișnițari, patroni de cârciumi au dat lovitura cu politica, o vei face și tu.

        Dacă faci parte din cei care fac asta din convingere, pot să înțeleg, până la un punct. Uite, în urmă cu vreo 18 ani, tocmai devenisem major, mă gândeam, ca un naiv ce eram, că pot face o schimbare pentru orășelul în care am crescut. Aveam energie, multe idei și un coleg de liceu care mi-a propus să mă înscriu într-un partid. Și m-am dus la prima mea ședință. După primele douăzeci de minute, ni s-a spus ce vor de la noi, ăștia mici: se apropiau ceva alegeri, aveau nevoie de oameni care să pună bannerele, să împartă pliante, să lipească afișe. Iar ei, seniorii, discutau doar pe cine să mai racoleze în partid: profesorul X, inginerul Y, patronul Z.  Dezamăgitor, nu? Nu v-am spus că acea ședință avea loc într-o cameră a unei policlinici, lângă spital, iar la un moment dat, un asistent a dat buzna peste noi, să-l cheme pe unul dintre mai-marii partidului, medic cu ștaif, că „l-au adus pe unu’ cu arsuri grave de la mina X”. Cineva a propus să se suspende ședința, dar distinsul doctor l-a trimis pe asistent să-l țină pe rănit până termină el ce are de spus. La un moment dat, medicul a ieșit, iar noi am mai rămas. Când s-a terminat ședința, domnia sa venea grăbit către noi, iar unul dintre tineri l-a întrebat ce face rănitul. Răspunsul, pe care nu vreau să mi-l amintesc, m-a convins că nu vreau să am de a face cu asemenea oameni.  De ce ți-am spus asta? Ca să-ți arăt că e posibil să începi ceva din convingere, dar dacă observi că e ceva putred la mijloc, ca să dormi liniștit, mai bine te dai la o parte.  Asta evident, dacă ai conștiință.

        Poate te gândești că nu te pricepi la nimic și vezi chestia asta ca o rampă de lansare. Când eram student, locuiam la un cămin, cu vreo 4 colegi de cameră și cu o jumătate de legiune de gândaci. Eram frați cu toții, împărțeam ca o mare familie mâncarea primită la părinți. Evident, șefii de cămin, de organizații studențești făceau parte din partidul politic aflat la guvernare. Și uneori, cu voia administrației, se purtau ca niște mici despoți când se făceau cazările, când combăteau cu vehemență spiritul intreprinzător al celor care încercau să scoată un ban de bere cu imprimante, scannere, xerox-uri. Nu din spirit civic, ci pentru că șeful de cămin, avea biznisul lui. Omul respectiv e fost senator, la un moment dat a ales partidul greșit și s-a dat la fund. Fostul lui șofer (sâc!), student și el în aceeași perioadă ne repeta ca o mantră „mă doare în %^& de facultate, eu vreau o carieră în politică”. Noi râdeam de el. Din păcate, i-a ieșit. Acum este sau a fost șef prin diferite instituții publice. Nu știu ce face pe-acolo, și ceva îmi spune că nici el.  Partidul lui și-a luat-o la ultimele alegeri. Poate se dă și el la fund. Sau îl dau alții, ca pe o măsea stricată.

        La un moment dat, m-am dus în vizită la părinții mei și la postul TV local văd un mare politician, fost europarlamentar, într-un soi de conferință. Mi s-a părut șocant să-l văd în dreapta lui la masă, pe un fost coleg, prostul clasei în gimnaziu (Alin, sper că ești bine, nu te-am mai văzut de vreo 20 de ani! 😈 ). De ceva timp, domnul parlamentar a ieșit din viața politică și nici de Alin nu am mai auzit. De ce-ți spun asta? Păi, ca să-ți arăt că există posibilitatea să ajungi un fel de șef, șefulici (că doar asta visează românul). Ce-i rău în asta? Evident, nimic, asta e partea bună. Ține cont însă că există și reversul medaliei, oportunitatea unei căderi sau chiar a unei vizite la răcoare, mai ales dacă semnezi ca prostul sau că așa zice cel care te-a pus în postul respectiv. Dacă faci asta și ți se pun brățari la mâini, măcar fii demn și du-te în liniște.  Prostia se plătește.

        Să zicem că ai ajuns un mic șef, și vrei să vadă cei de la capitală că ești om de nădejde etc, și te lauzi pe facebook, îi înfierezi pe adversari că sunt răi, pe alegători că sunt proști și nu știu să voteze. Nu uita că nu TU sau partidul le DAȚI oamenilor ceva din banii voștri. Am auzit azi unul (și mulțumită lui scriu articolul ăsta) că nu înțelege cum medicii, profesorii și studenții pot și atât de proști și nerecunoscători că nu au votat cu ei că le-au dat bani, călătorii gratuite, etc. Boss, nu ați scos banii ăia din pământ. Nici nu i-ați haiducit pe Timermanșii cei răi și ați impărțit prada poporului. Știi ce-a făcut partidul tău? Uite, îți explic un pic alegoric: Imaginează-ți că ieși cu o fată mișto. Aia îți dă cu flit, tu o iei cu japca și apoi tu ești dezamăgit că nu apreciază că i-ai plătit cafeaua. Sau că îi iei unuia banii de televizor nou, îți cumperi tu unul, și lui îi plătești o lună abonamentul la cablu. Și nemernicul urlă că n-are la ce să se uite. Încă o dată, boss, rolul partidului nu e să dea (că nu dă de la el), ci să creeze un mediu propice în care oamenii să se simtă în siguranță, să poată să își facă planuri de viitor, să aibă o viață decentă. Nu înțelegi, nu-i așa?

        Boss, dacă ai citit articolul ăsta, poate începi să-ți pui întrebări. Niciodată nu e prea târziu (de fapt, cât încă nu te-au dus la bulău). Poate că într-un viitor relativ apropiat oamenii nu se vor mai lăsa cumpărați cu o găleată și un concert de manele și rămâi de căruță. Dacă nu-ți pasă, e bine că-ți asumi un risc. Nu cred că e ușor să știi că toți îți vor capul și trebuie să faci strategii mai ca Iulius Caesar ca să nu te prindă DNA-ul, poliția, statul paralel, illuminati, marțipanii, sau cine-o mai fi de vină. Iar noi, ca niște oameni răi și fără suflet, ne bucurăm când după plată, vine și răsplata.

        PS: nu e doar pentru lipitorii de afișe ale unui singur partid. Valabil pentru toți.

        PPS: Orice vot contează. Altfel de ce s-ar mai chinui unii să fraudeze alegeri, să ia cu arcanul vii și morți să-i ducă în pelerinaj la secțiile de votare?